Cu ceva ani in urma o colega vine si imi spune soptit, sa nu o auda altcineva ,sa trec urgent pe la ea spre seara.
M-am uitat in ochii ei nedumerita, observand apoi ca avea o esarva in jurul gatului.
Seara am mers la ea. Surpriza era un barbat imbracat in hainele sotului ei decedat cu vreo 6-7 ani in urma. Un barbat slab, cu niste ochi caprui spre verde cu par lung cazut pe spate.

Povestea abia acum incepe.
Cu o seara in urma intorcandu-se acasa de la teatru, undeva pe la 23, au atacat-o doi barbati ce i-au smuls gablontul de la gat crezand ca e aur.
In scara, adica sub scara de mut timp dormea un cersator. Acesta a iesit de sub scara si a aparat-o, a ridicat-o de jos si mirosul lui puternic a trezit-o. I-a vaut ochi inlacrimati. A mers in casa speriata. Apoi a coborat si i-a spus cersatorului sa urce, sa faca o baie si sa ii dea niste haine, mancare. Acesta a refuat-o. Desi inca tremura dupa cele intamplate parca ceva ii dadea forta sa se revanseze cumva. Pana nu l-a amenintat ca scoala vecini ca el a atacat-o nu l-a convins sa urce. A urcat si vreo ora nu a iesit din baie. Un alt om si-a facut aparitia. I-a pus de mancare si acesta a inceput sa manace cu un anume soi de maniera. L-a urmarit si l-a intrebat cum de a ajuns cersator. Nu isi aduce aminte nimic. E de niste ani pe strazi, a fost undeva prin provincie. Are flesuri dar nu stie cine este si ce si cum, dar acum s-a obisnuit.

Viseaza cateodata ca conduce o masina, apoi apa multa si nimic
Ca niste pescari l-au gasit in noroi si ca l-au scos injurandul. Ca a zacut apoi pe malul Dunarii undeva intr-un orasel si ca sunt multi ani. Apoi a ramas cu ochii tinta pe televizor unde era un film. A exclamat, am vazut filmul asta, a fost premira la …… si apoi a tacut. Nu mai stia unde si cand.
Modul cum vorbea, gesturile nu aratau a unui om trait in gunoaie, ceva se intamplase. L-am lasat in bucatarie la film si am mers in sufragerie. Am intrebat-o unde doarme si mi-a zis ca in dormitorul mic, ca nu l-a mai dat afara si ca vrea sa il ajute. Nu stie cum sa faca si ce? El i-a salvat viata.
Aveam un prieten ziarist si i-am povestit. Am stat cu el de vorba, am ras, am povestit si ziaristul a adus diverse ziare cu disparitii de oameni dealungul Dunarii din perioade diferite. Ne-am uitat pe ele si nimic.
Abia aparuse internetul, Am tot cautat si il provocam sa povesteasca. Citea mult, luase biblioteca la rand. Amica mea avea de facut o mostenire cam incurcata. I-a pus actele in ordine, si i-a scris toti pasi de urmat. Trecuse aproape o luna decand locuia la ea si facea toate treburile casei, incepuse sa rada si sa nu ii mai fie frica de fiecare gest al nostru. Intr-o seara la televizor la o emisiune economica se anunta intrarea in faliment a unor firme. Tresare suntem cu totii atenti. Reporterul anunta ca firma X in urma disparitiei misterioase a patronului se dizolva. Fotografia patronului ne-a lovit pe toti in cap.
De aici a inceput reabilitarea lui. A trecut aproape un an pana a devenit iar cetatean dintr-un certificat in care era declarat decedat. Fosta sotie nu a vrut sub nici o forma sa il reprimeasca, sa il recunoasca, au urmat niste ani de tribunale si revenirea memoriei.
Intr-o zi a zis: Ma bucur ca stiu cine sunt, dar ma doare atat de rau cand imi dau seama cata rautate este in oamenii asa zis civilizati!

toamna

http://valeaprahovei.net/wp-content/uploads/2016/10/Toamna.jpghttp://valeaprahovei.net/wp-content/uploads/2016/10/Toamna-150x150.jpgPrahoveancaPe valea LupuluiEcaterina Cristea,Toamna
Cu ceva ani in urma o colega vine si imi spune soptit, sa nu o auda altcineva ,sa trec urgent pe la ea spre seara. M-am uitat in ochii ei nedumerita, observand apoi ca avea o esarva in jurul gatului. Seara am mers la ea. Surpriza era un barbat imbracat in...