Pe valea Lupului
Zambesc in umbra serii dupa o zi plina cu de toate.
Zambesc pentru ca am primit un dar negandit si nu am stiut cum sa il primesc.
Dupa o zi ce a inceput undeva la 8 cu curtea plina de oameni angajati sa schimbe si sa reconditioneze un acoperis.
Da stiti ce inseamna asta?
Toata lumea iti da sfaturi si te indeamna sa folosesti materiale noi si rapide in aplicare dar a caror durata de viata nimeni nu o cunoaste. Daca le spui ca tamplaria de lemn rezista si peste o suta de ani daca o ingrijesti si ca cea de termopan trebuie schimbata la 15-20 de ani daca ai noroc, se uita la tine ca la un zombi (inca nu ai iesit din scorbura).
Ma uit la acoperisul meu cu scanduri albe si frumos aliniate si cu barne de intarire si imi aduc aminte de spusele mesterilor dupa ce l-au descoperit ” iete ma ca nu e putrezit”, ” de cand ii casa asta?”.
Zambesc la gandul darului primit si la nedumerirea mea.
Zambesc ca ma gandesc cum as putea sa tratez lemnul asta sa tina cat mai mult neatacat de ganganii.
Oare niste ulei de in?
Zambesc ca ma gandesc la ce fete vor face dimineata cand le voi da bidinele si sticlele cu ulei!
Zambesc pentru ca si maine e o zi!
Pe valea Lupului
