“Doamne, întoarce-i la bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăjmaşii mei”. AMIN! “

Nu stiu daca mai traieste sau a murit parintele Gherontie, dar in dimineata asta in sunetele de la manastire m-am trezit cu el in gand si cu o imagine ce venea de departe.

Intr-o zi de toamna tarzie, am plecat din B catre manastirea dintr-un brad. O prietena draga mie ( care la ceva timp a parasit lumea asta) dorea sa ajunga acolo, pentru ca aflase ea este un preot batran care face minuni.
Am ajuns la locul cautat, era liniste, la biserica mare se lucra, in bisericuta mica era liniste si ne-am asezat sa ne reculegem si sa facem liniste in ganduri.
Prietena mea era agitata, cum sa intrebe de parinte, pe cine, oare o sa poata ajunge la el, cam astea baraiau in capul el.
Am iesit afara si nu era nici tipenie de om. Undeva in dreapta noastra era o casuta asa ca o chilie si un calugar tanat a iesit cu o ladita cu niste pachetele mici. fara sa il intrebam, ne-a spus: “Parintele e in suferinta de o saptamana, nu va poate primi”. Prietena mea se intrista si mai tare si lacrimile ii tasneau linistit printre pleoape si a zis: ” Asta e, va multumesc ca ati venit cu mine, pentru mine nu o sa fie nicio minune. Hai sa cumpar niste tamaie si sa aprindem niste lumanari, putem merge acasa.”
Ne-am rasucit catre baraca cu lumanari, insa eu am simtit cum usa casutei se deschide si m-am in tors ramanand pe loc. In usa a aparut asa ca o naluca intr-o haina lunga gri cu fata alba incadrata de parul si barba nefiresti de albe.
Pe acea fata straluceau niste ochi mici care parca o luminau.
Cu un zambet bland imi facu semn sa ma apropii. erau vreo 3 pasi pana la el, insa parca am plutit.
Sotul meu si prietena sau oprit si ei si se intorsesera catre mine, deoarece ca deobicei ramasesem mult in urma.
M-am apropiat si mi-a pus mana pe cap si mi-a zis:
“Doamne, întoarce-i la bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăjmaşii mei”. AMIN!
Spune-i si prietenei matale Ecaterina ( nu ii spusesem cum ma cheama, dar atunci nici nu m-a mirat, nimic nu era din lumea asta). “Dumnezeu ne aude gandurile insa noi le tot schimbam si nici el nu mai stie ce dorim.” Eram cu doua trepte mai jos de el, ma uitam la fata lui si ii simteam rasuflarea, mirosul si mana pe crestetul capului. Nu ma puteam misca desi nu ma tinea nimeni. Nu puteam deschide gura, eram doar un zambet, il simteam.
M-a mangaiat pe fata si a spus: “zambeste copila ca zambetul tau ii alinare” Imi aduc aminte ca ma simteam fericita si ca zambeam. Sandu si Gabi se apropiasera dar nu indrazneau sa vina langa mine. I-a chemat si amadoi au ingenuchiat pe trepte, le-a pus mana pe crestet si a zis: ” Miluieste-i Doamne si a repetat Doamne, întoarce-i la bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăjmaşii mei. AMIN! “. Apoi mi-a pus mana pe umar si m-a rugat sa il ajut sa se intoarca in casa. L-am sustinut de brat, parca era din aer, l-am ajutat sa se aseze pe o lavita si un calugar i-a adus o cana de ceai cu cateva bucatele de paine. Am dat sa ies si l-am auzit “Tu esti minunea de azi”.
Vorbele erau de prisos, m-am trezit in palma cu o punguta pe care mi-o dat-o calugarul. Afara pe trepte m-am asezat si am stiut ca nu o sa il mai vad niciodata, dar aveam in suflet un soi de bucurie, de liniste, de pace.
Sandu si Gabi se uitau la mine si nu indrazneau sa zica nimic.
M-am ridicat le-am dat punguta si am pasit toti 3 in tacere pe aleea de piatra.
Din biserica mica de lemn a iesit un calugar tanar cu plete lungi negre si cu ochi atat de verzi, aproape hipnotici.
S-a oprit in fata noastra si a zis:
” Nu stiu ce har ai, dar parintele nu s-a ridicat din pat de mai bine de-o saptamana. Sa va lumineze Dumnezeu calea si puterea de a merge mai departe. Amin”

E doar o amintire de demult care m-a trezit in susurul ploi si al clopotelor de la manastire!

prietenie

tags: