O mogaldeata de un pic peste cinci ani, blonda si cu o rochita alba cu floricele tara dupa ea un pled ce aveaa deacum o culoare indoielnica. Se uita la piatra mare din fata ei si ii dadea ocol cautand un loc unde sa isi puna pledul si sa scoata papusa din carpa. Ii era somn. tatal ei o hurducaise prin toate coastele de munte si acum o lasase aici, un pic mai jos la o stana, sa il astepte ca se intoarce repede. Acolo erau caini mari si unul o insotea mergand greori langa ea. “Uite aici” zise mogaldeata si gasise ca un patut o gaura in stanca. Aseza patura, scoase papusa si se aseza sa doarma. Cainele se tolani la baza, nu avea loc acolo. Adormi cu gandul la oala cu lapte pe care i-o lasase in coliba ciobanul. Parca cineva o mangaia si simti miros de paine calda. Deschise ochi si era intr-o incapere imensa, toata din sticla, langa ea pe o tablie de lemn avea paine calda, data cu gem si o cana de lapte.

Paturica ei era atat de curata de parca era noua si papusa de carpa arata ca acum facuta cu ochii cusuti la loc si o gura zambitoare. Mogaldeata bau laptele si se mozoli toata cu felia cu gem. Se uita in jur si nu intelegea nimic. Langa ea era o coloana de sticla foarte inalta care parca tinea un acoperis. Se stranse toata, o palma uriasa cobora spre ea si totusi nu ii era frica. Palma se lasa jos langa ea si parca o invita sa urce, ceva mai departe doi ochi imensi o priveau. Se ridica si se catara in palma. Palma urca acum ca un lift. si ajunse pe tavanul ce il vazuse de jos. Prin aceasta podea de sticla isi vazu pledul si papusa. Erau atat de mici. Pe masa erau multe televizoare mari (asa ca la cinema) dar tare diferite de cel de acasa. In fata ei ca o cutie muzicala iesi o papusa si ii arata un ecran de cinema. in fata ecranului era papusa, pledul si o blanita de miel, pe un fel de scoarta de copac erau cateva fructe si miez de nuca. A inceput un film. Cu o cetate cu multe fete cu fetele albe si imbracate in alb. Apoi cu oameni cu sabii, apoi cu arme, apoi …….. un film lung. Din cand in cand il vedea pe uries la celalat capat de masa cum se uita la ea. O fascinau ochii lui, blandetea lor, zambetul. La un moment dat se auzea ca printr-un tunel cum cineva striga. Uriasul se ridica de la masa lui. Se apropie de ea si aseza mana sa se urce. fetita zise cu glas tare: “Vreau sa iti mangai fata” Uriasul o ridica la nivelul nasului, era ceva mai mare ca nasul lui ca inaltime. Il atinse, avea fata atat de fina, il mangaie cu amandoua mainile pe obraz. O lacrima mare cazu in palma, aproape ca o udase. apoi totul s-a derulat repede, au trecut asa printr-o ceata albastra si o usa se deschise.

Pasi afara, era rece si cerul instelat. Avea blanita, pledul si papusa. Simtii ca ceva umed o impinge, era nasul cainelui. O voce barbateasca o striga, raspunse. Doi barbati imbracati ca soldatii au aparut dupa o stanca. “Uite-o ma, sa sti ca a adormit si de aia nu o gaseam noi. Am vazut cainele si nu ne-am uitat ca a inceput sa maraie. O apara! ” Unul din ei o lua in brate si au coborat impreuna la stana. Acolo era zarva mare, de cateva ore o cautau prin imprejurimi. Ciobanul cand isi vazu cainele zise: ” V-am zis eu ca asta o gaseste, ca nu era in stana” Fetita incerca sa le povesteasca despre uriasul din munte. Nimeni nu o asculta, doar un soldat slab cu fata maslinie si blond la par a luat-o intr-un colt si a ascultat-o pana a adormit. Apoi cateva zile tot a poposit la stana si o asculta. Apoi a plecat cu tatal ei. S-a intors mereu la stanca cea mare, insa niciodata uriasul nu a mai aparut. Apoi in ani a tot citit despre ce ea a trait. Evenimente istorice ce au urmat le stia deja si stia si urmarea. Ceea ce dealtfel cu mintea de adult ii confirma ca nu visase si ca fusese aievea!

despre-copii

tags: