Despre iubire si respect
Din seria iar gandesc ……. Am vizionat un film si am intrat in polemici cu Cristian Antonescu. E simplu sa spui ca se intampla si ca ai castigat experienta si ca vrei sa intelegi de ce s-a intamplat. E tot o minciuna nu s-a intamplat pur si simplu ci ai vrut ti-ai dorit acea femeie si pe alta si pe alta si nu ai privit inapoi la femeia ce te astepta acasa si care te iubeste asa cum putine femei iubesc. Multi barbati procedeaza asa si nu se uita la femeia de langa ei, ea e lor si nu concep sa nu fie intelesi.
Putine sunt cele care isi iubesc barbatul atat de mult incat si cand le tasnete sangele din piept ele trec de criza dezamagiri si il mangaie si il suporta si continua sa fie acolo si muncesc pentru el. Cele mai multe femei pleaca, divorteaza, il lasa liber si peste ani inca se mai gandesc la el, putine isi gasesc un alt partener. Sunt femei care sar din barbat in barbat si celui de acasa ii surad nevinovate, il inconjoara cu “dragoste” si le este bine, iar el este innebunit dupa minunata lui sotie. II poate spune oricine orice nu conteaza ea este a lui si sunt doar vorbe goale. Surpriza vine cand ea gaseste ceva mai bun material si il lasa. Sunt barbati care divorteaza de 2, 3 ori insa au aceiasi amanta care cateodata este si motivul divortului. Ce daca i-a spart casa odata sau de doua ori, ea este acolo. Isi pastreaza barbatul si familia ei insa nu si pe a amatului. Sunt femei si barbati care traiesc de ani si ani impreuna, nu ii stie nimeni si fiecare are familia lui, fac concedii cu familiile sau separat si nimeni nu ii banuieste. Sunt multi care traiesc in casele lor cu doi parteneri cu unul sunt casatoriti cu celalalt prin prejma acolo in camera vecina sau invers rar toti trei in acelasi pat.
Vorbim de fidelitate si infidelitate si o confundam cu moralitatea. Vorbim de iubire si o confundam cu a face “dragoste”. Vorbim de comunicare dar o confundam cu vorbitul surzilor. Vorbim de partener/a si ne gandim la celalat/cealalta. Vorbim de monogamie si visam la poligamie. Vorbim despre a face “dragoste” si speram la iubire neconditionata. Vorbim de minciuna si ne gandim la adevaruri. Vorbim de intamplari amoroase si de fapt ne gandim la cuceriri amoroase. Vorbim de incredere insa cerem iertare. Vorbim de moralitate dar cersim respect. Oare cand o sa fim in stare sa ne privim in oglinda si sa ne uitam in noi insine si sa ne citim sufletele nostre si poate ca asa vom putea ajunge sa ne vedem barna din ochi. Astfel sa nu mai fim orbi cu noi insine. O seara minunata!