Inca soarele incalzeste in timpul zile, dar seara frigul iti patrunde pana la oase. Ea statea cu ochii pe fereastra si tresarea la fiecare masina care trecea. Ruptura lor se produsese si nici macar nu intelegea de ce. Avea imaginea ochilor lui ca maslina parguita care ii zambeau. S iubisera in tacere spatiul neoferindu-le intimitate. Acum el e trist, obosit si autodistructiv, adancit in munca. De ar fi doar atat. Ea nu s-a amestecat in fostele lui legaturi, insa s-a trezit cu activarea acestora din clipa in care s-a crezut ca sunt impreuna. Ba una a mers prin a o imita si prin siretlicuri feminine de mahala a semanat ganduri de subminare sub o atitudine de asa zisa apreciere.

Ea statea trista si se intreba pe sine cum de nu poate contracara mizeria ce se crease fals intre ei. El o chema in gand. Aveau o groaza de legaturi materiale de zi cu zi ce trebuiau duse la capat. Comunicarea intre ei cazuse, insa fiecare il vorbea pe celalt de bine cu respect si sufletele li se rasuceau de lacrimi inabusite. Niciodata nu avusesera vreo asteptare de la celalalt. Se simteau reciproc si fara a fi anuntati de altcineva stiau cand celalat are o problema, ca e tulburat sau vrea sa isi spuna ceva. Era indeajuns sa fie impreuna si comunicau prin zambet, o privire, un gest. Vorbeau impreuna si isi completau conversatiile, niciodata nu era un dialog al surzilor. Radeau cu pofta si erau fericiti. Acum totul se prabusea. Rautatea si veninul pus de asa numiti prieteni se insinuase intre ei si nimic aproape nu ii mai punea la un loc desi fiecare isi dorea macar o privire. Se evitau, iar cand comunicau telefonic erau seci si la obiect cu voci sugrumate.

 

tags: